Halloween – sărbătoare împrumutată, semnificație și primul meu dovleac

Halloween. Nu putea să treacă această sărbătoare împrumutată fără să fac și eu caz de aceasta. Îmi place Halloweenul, deși până acum nu l-am sărbătorit decât printr-o noapte a filmelor horror, gen cinematografic ce mă pasionează. Despre sărbătoare se găsesc informații câte în lună și-n stele pe tot internetul, iar eu țin să arunc aici câteva idei pe care le consider a ține un pic de cultură generală. Halloween este cunoscută și sub multe alte denumiri, iar termenul se traduce prin „noapte sfântă”. Acesta este de proveniență scoțiană, generat din termenii „Ajunul tuturor sfinților”, marcând seara de dinaintea „Sărbătorii tuturor sfinților”, exprimare ce se regăsește în engleza veche și care nu a fost folosită până în 1556; Halloween fiind folosit începând cu 1745, termen cu origine creștină. Această sărbătoare a ajuns până în zilele noastre, devenind azi o chestiune ce ține mai mult de latura umană, atât de dornică de motive de sărbătoare. Dacă în trecut această sărbătoare dorea să-i comemoreze pe cei plecați dintre noi, astăzi comercialul a acaparat semnificația veche de sute de ani. Copiii obișnuiesc să meargă la colindat costumați în creaturi de poveste sau de speriat ori de super eroi.

Până la urmă, de Halloween poți fi cine vrei, dacă asta îți aduce zâmbetul pe buze.

Așa că, anul acesta, m-am avântat și eu în toate aceste obiceiuri. La început timid, sculptând un dovleac, apoi lovindu-mă inspirația am cutezat să îmi creez un personaj care îmi este foarte drag. Zilele acestea, până să vină Halloweenul peste mine, am lucrat și am creat, inspirată fiind de ceea ce îmi aduce bucurie și de nostalgie. Așa că, fără alte cuvinte pompoase adăugate de umplutură, vă las să vă bucurați de poze, pe care le găsiți mai jos. Și, nu uitați, începând cu 31 octombrie 2018, ora 19:00, găsiți un nou clip pe canal, inspirat de tema Halloweenului.

Final de vară. Început de toamnă.

Calendaristic putem deja vorbi de toamnă, însă dacă e să ne luăm după vremea de afară și gradele din termometre, e încă vară. Parcă mai ieri era iarnă și mă apucam de youtube și slăbire. Între timp, lunile au trecut, iar eu am început să mă împac din ce în ce mai mult cu mine. Am început să mă iubesc mai mult, pe zi ce trece, și să îmi dau seama că această schimbare se datorează kilogramelor în minus.

Nu știu de ce, sau cum, însă toamna și iarna mă inspiră și mă motivează. Vreau să încep toamna în forță, să muncesc mai mult, să citesc și mai mult, să slăbesc mai mult, să scriu într-un ritm mai alert și să mă bucur în fiecare zi de acele lucruri mărunte care îmi plac.

Am vise noi, gânduri noi și idei pentru noi și noi proiecte, care sper să vă încânte sufletul. Până atunci sunt nostalgică după vară și oportunități de a vizita noi locuri.

Însă nu nostalgia este tema ce mă motivează, ci schimbarea de peisaj ce se întrevede odată cu apariția toamnei. Simt deja cum mă apucă o frenezie a pozelor multe și a clip-urilor filmate cu mult drag, totul într-o mare de frunze foșnitoare.

Nici nu mai spun de când n-am mai făcut un selfie de care să fiu mulțumită, ori o ședință foto bazată pe o poveste. Așa că, dragă doamnă, Toamnă, te aștept cu drag și plină de speranță.

Dacă ești plus size nu înseamnă că nu ai voie să te distrezi!

Weekend-ul trecut l-am petrecut la o piscină. Cine spune că dacă am câteva kilograme în plus nu am voie să mă distrez cum vreau eu? Mi se pare absurd ca oamenii să-i judece pe ceilalți pentru felul în care arată și să presupună automat că celor grași le e interzis să aibă anumite activități, cum e și mersul la piscină. Așa că, în ciuda cârcotașilor, am ales să fac ceea ce iubesc: să merg să înot și să mă tolănesc la soare.

Consider că fenomenul de „body shaming” sau de rușinare a purtătorului de multe kilograme este, în sine, ceva rușinos. Rușine trebuie să-i fie celui/celei care te jignește sau „te atenționează prietenește” că „ar fi bine să mai slăbești” ori că „chiar ai de gând să faci asta, având în vedere că ești plinuță?”.

În altă ordine de idei, acesta este un fenomen toxic, la fel de periculos ca oricare alt fenomen care, în mod inevitabil, duce la ură. Nu credeți că ar trebui să avem cu toții mai mult bun simț și mai multă sensibilitate față de orice creatură vie? Vă las pe voi să judecați și să trageți ce concluzii vreți. Eu am de gând să mă distrez în continuare, indiferent ce spun și ce vor ceilalți.

Aventurile lui Daisy – viață de pisică

Nici nu știu exact când a apărut pe lume, însă Daisy a devenit, în nici trei luni de zile, lumina ochilor mei și minunea mea de fiecare zi. Când am găsit-o împreună cu frățiorii ei abia dacă avea ochii deschiși și era cea mai mică și fragilă puiuță. Vorbesc despre o minunăție de pisicuță calico, în trei culori, care din acel moment mi-a umplut viața.

Zi după zi, săptămână după săptămână, mi-au ocupat timpul, cei patru fantastici. Pentru că asta sunt ei pentru mine: patru fantastici pisoi, ce au reușit să supraviețuiască, chiar dacă n-au mai avut mămică de când aveau aproximativ două săptămâni. Nu m-am crezut vreodată în stare să iubesc atât de tare vreun pui după ce Miți a mea m-a părăsit pe când avea 12 ani și jumătate. Mi-au trebuit încă șase ani de atunci ca să îmi dau seama că asta lipsea din viața mea: un copil blănos, care să-mi mănânce urechile, să mi se suie în cap, dar să mă facă să mă trezesc în fiecare zi mai bine, mai fericită și cu un sentiment de împlinire.

Între timp, Daisy creste. Mă minunez de ea pe zi ce trece și fiecare moment e o aventură. Așa că am să documentez Aventurile lui Daisy și cine știe, poate ne va onora cu prezența sa în video-urile ce vor urma pe canalul meu:

https://www.youtube.com/c/AndreeaCarstea

 

Daisy’s Adventures – a cat’s life – pilot

I don’t even know when she came to this world, but Daisy became, in not even three months, the star in my sky and my every day wonder. When I found her and her brothers they just opened their eyes and she was the smallest and most fragile little bun. I am talking about a little wonder of a calico kitten, with three different colours, and from that moment forward she took over my life.

 

Day after day, week after week, they took up my time, my four fantastics. Why four fantastics? Because that’s what they are for me: four fantastic kitties, who managed to survive, even if they hadn’t had a mother ever since they were almost two weeks old. I never believed that I would ever again be capable of loving this much another kitty, not after my dear Mitzi left my side after 12 and a half years spent together. I needed six long years since then to realize that this is all that it’s missing from my life: a furry baby, who is going to be a handful, who’s going to throw my life upside down, which makes me realize that I wake up every morning a better version of myself, who’ll make me the happiest cat mom and will bring me a fulfillment feeling.

Meanwhile, Daisy is growing up. I contemplate her full of wonder and every moment with her is an adventure. So I intend to document Daisy’s adventures and, who knows, maybe she’ll honor us with her presence in videos that I want to do in the future, on my channel:

https://www.youtube.com/c/AndreeaCarstea

 

Un vis cu și fără tocuri. Pantofi „depurtat” pentru drumuri de umblat.

Niciodată nu am avut o poveste cu final fericit în ceea ce privește domeniul încălțărilor. Când mă întrebai, niciodată nu aveam nimic de încălțat pentru că îmi alegeam perechi de pantofi casual sau elegant dintre cele care la început păreau comode, dar care se transformau peste noapte într-un coșmar pentru picioarelor mele, și așa dificile. Așa că trebuia să apelez la plasturi și, cel mai adesea, tot perechea favorită de teniși ateriza în picioarele mele.

Cred că toate perechile mele de încălțăminte m-au urât, pentru că altfel nu-mi explic de ce niciuna nu a fost purtată în disperare până la uzură. Cu prima ocazie avută, făceam curățenie în dulap, moment în care aruncam și vreo 3-4 perechi de pantofi. Coșmarul s-a repetat vreme de 30 de ani, timp în care, dacă nu eu fugeam de pantofi, fugeau ei de mine, lăsându-mă ba cu un toc lipsă, ba cu talpa dezlipită, iar cel mai adesea cu rosături roșii și dureroase.

Cred că o întâmplare a făcut ca să descopăr dEpurtat

De anul trecut și până acum, cu cele peste 9 perechi de încălțări comandate de la ei de pe site, nu am avut nici cea mai mică problemă. Ultima dată am comis-o acum o săptămână, dând o gaură în buget pentru cele 6 perechi de pantofi. Sentimentul extaziant pe care l-am simțit când mi-a venit, a doua zi, coletul, nici nu poate fi descris.

Hei! la final de zi toate femeile își doresc o pereche de pantofi drăguță în care să se simtă fabulos. Sincer, cu fiecare pereche pe care mi-am ales-o am dus o bătălie, pentru că erau atât de multe modele drăguțe încât nu știam pe care s-o mai aleg. De la 20 de modele pe care mi le doream, m-am decis la 6, iar asta doar pentru că am dorit să le ofer un cămin iubitor și o șansă să strălucească în pozele pe care le voi face în viitorul apropiat.

Fiecare pereche a fost atent aleasă și cu fiecare mi-am imaginat o poveste potrivită pentru imaginația mea debordantă.

Cu ceva timp în urmă, am avut o pereche asemănătoare de teniși, doar că aveau o talpă mai înaltă și erau incomozi la purtare. Pe cei nou achiziționați mi i-am ales în nuanța bleumarin, cu gândul că se vor potrivi perfect la ținute casual cu blugi sau all denim. Se pare că am avut dreptate.

Perechea aceasta absolut delicioasă mi-a captat din prima privirea, amintindu-mi de norișori albi și roz, ori poate de imagini cu vopsea întinsă pe pânză haotic și totuși atât de satisfăcător.

Cu ani în urmă, sub nicio formă nu m-ai fi prins purtând ceva roz. Acum se pare că am o slăbiciune pentru această nuanță copilărească, absolut delicioasă. Însă, ceea ce mi i-a vândut a fost pasărea multicoloră de pe limbă și lateral.

Se pare că deja am descoperit favorita, cu toate că mă topesc după toate.

O pereche simplă de balerini este tot ceea ce ai nevoie pentru zilele în care vrei să te simți confortabil chiar și într-o rochiță.

Pantofii roșii m-au cucerit de când i-am văzut prima dată. Mi-au transmis nostalgie, ducându-mă înapoi într-un timp în care viața era mai ușoară. În plus, par acea alegere isteață care îi dă personalitate și clasă oricărei ținute. Iar dacă nici asta nu merge, atunci poate ar trebui să mă gândesc la Scufița Roșie, Dorothy ori Alice.

Ultima dar nu cea din urmă perechea de pantofi magică. De ce magică? Pentru că arată mai bine în realitate decât în orice poză. E perechea aceea elegantă potrivită la orice, dar pe care o poți asorta și la o ținută pentru birou.

Tu ce experiențe ai avut cu pantofii?

Așa cum am spus, am creat un video, pe care îl găsiți aici.

VIDEO: Cum se încalcă legea de față cu Poliția

O serie de filmări din trafic, realizate în luna martie a acestui an, în Târgoviște, prezintă o situație ce pare a se desfășura zilnic, sub supravegherea agenților de la Poliția Locală de Circulație, în zona intersecției dintre străzile Magrini și Strada Tudor Vladimirescu.

Încă din luna decembrie 2017, circulația îngreunată le dă mari bătăi de cap participanților la trafic, din cauza unor lucrări efectuare la podul din zona menționată. Pentru a asigura buna desfășurare a circulației rutiere, în intersecție au fost plasați agenți ai Poliției Locale, dar autoritatea acestora pare a fi extrem de limitată.

Înregistrările video pe care le publicăm aici surprind situații în care șoferii grăbiți ocolesc ilegal prin stânga coloana formată în zona intersecției și le taie calea celor care așteaptă în rând, pe singura bandă disponibilă pentru această manevră.

Toate acestea se întâmplă sub „supravegherea” unor agenți de Poliție Locală de Circulație ce nu par să exercite niciun fel de autoritate, neintervenind în vreun fel în favoarea legii și făcându-ne să ne întrebăm: care este scopul lor?

În înregistrări se poate observa atât modul în care polițiștii observă și ignoră manevre ilegale, cât și încercările unor șoferi de a protesta împotriva haosului creat.

Șoferii se întreabă: dacă doar agenții de la Poliția Rutieră au legitimitatea să sancționeze corespunzător participanții la trafic, de ce aceștia nu se află acolo unde legile de circulație sunt încălcate în mod repetat, chiar sub ochii Poliției Locale?

Pe lângă cele relatate, din înregistrări reiese și faptul că în zonă nu se află vreo trecere de pietoni semnalizată, trecătorii fiind nevoiți să traverseze ilegal intersecția.