Aventurile lui Daisy – viață de pisică

Nici nu știu exact când a apărut pe lume, însă Daisy a devenit, în nici trei luni de zile, lumina ochilor mei și minunea mea de fiecare zi. Când am găsit-o împreună cu frățiorii ei abia dacă avea ochii deschiși și era cea mai mică și fragilă puiuță. Vorbesc despre o minunăție de pisicuță calico, în trei culori, care din acel moment mi-a umplut viața.

Zi după zi, săptămână după săptămână, mi-au ocupat timpul, cei patru fantastici. Pentru că asta sunt ei pentru mine: patru fantastici pisoi, ce au reușit să supraviețuiască, chiar dacă n-au mai avut mămică de când aveau aproximativ două săptămâni. Nu m-am crezut vreodată în stare să iubesc atât de tare vreun pui după ce Miți a mea m-a părăsit pe când avea 12 ani și jumătate. Mi-au trebuit încă șase ani de atunci ca să îmi dau seama că asta lipsea din viața mea: un copil blănos, care să-mi mănânce urechile, să mi se suie în cap, dar să mă facă să mă trezesc în fiecare zi mai bine, mai fericită și cu un sentiment de împlinire.

Între timp, Daisy creste. Mă minunez de ea pe zi ce trece și fiecare moment e o aventură. Așa că am să documentez Aventurile lui Daisy și cine știe, poate ne va onora cu prezența sa în video-urile ce vor urma pe canalul meu:

https://www.youtube.com/c/AndreeaCarstea

 

Daisy’s Adventures – a cat’s life – pilot

I don’t even know when she came to this world, but Daisy became, in not even three months, the star in my sky and my every day wonder. When I found her and her brothers they just opened their eyes and she was the smallest and most fragile little bun. I am talking about a little wonder of a calico kitten, with three different colours, and from that moment forward she took over my life.

 

Day after day, week after week, they took up my time, my four fantastics. Why four fantastics? Because that’s what they are for me: four fantastic kitties, who managed to survive, even if they hadn’t had a mother ever since they were almost two weeks old. I never believed that I would ever again be capable of loving this much another kitty, not after my dear Mitzi left my side after 12 and a half years spent together. I needed six long years since then to realize that this is all that it’s missing from my life: a furry baby, who is going to be a handful, who’s going to throw my life upside down, which makes me realize that I wake up every morning a better version of myself, who’ll make me the happiest cat mom and will bring me a fulfillment feeling.

Meanwhile, Daisy is growing up. I contemplate her full of wonder and every moment with her is an adventure. So I intend to document Daisy’s adventures and, who knows, maybe she’ll honor us with her presence in videos that I want to do in the future, on my channel:

https://www.youtube.com/c/AndreeaCarstea

 

Un vis cu și fără tocuri. Pantofi „depurtat” pentru drumuri de umblat.

Niciodată nu am avut o poveste cu final fericit în ceea ce privește domeniul încălțărilor. Când mă întrebai, niciodată nu aveam nimic de încălțat pentru că îmi alegeam perechi de pantofi casual sau elegant dintre cele care la început păreau comode, dar care se transformau peste noapte într-un coșmar pentru picioarelor mele, și așa dificile. Așa că trebuia să apelez la plasturi și, cel mai adesea, tot perechea favorită de teniși ateriza în picioarele mele.

Cred că toate perechile mele de încălțăminte m-au urât, pentru că altfel nu-mi explic de ce niciuna nu a fost purtată în disperare până la uzură. Cu prima ocazie avută, făceam curățenie în dulap, moment în care aruncam și vreo 3-4 perechi de pantofi. Coșmarul s-a repetat vreme de 30 de ani, timp în care, dacă nu eu fugeam de pantofi, fugeau ei de mine, lăsându-mă ba cu un toc lipsă, ba cu talpa dezlipită, iar cel mai adesea cu rosături roșii și dureroase.

Cred că o întâmplare a făcut ca să descopăr dEpurtat

De anul trecut și până acum, cu cele peste 9 perechi de încălțări comandate de la ei de pe site, nu am avut nici cea mai mică problemă. Ultima dată am comis-o acum o săptămână, dând o gaură în buget pentru cele 6 perechi de pantofi. Sentimentul extaziant pe care l-am simțit când mi-a venit, a doua zi, coletul, nici nu poate fi descris.

Hei! la final de zi toate femeile își doresc o pereche de pantofi drăguță în care să se simtă fabulos. Sincer, cu fiecare pereche pe care mi-am ales-o am dus o bătălie, pentru că erau atât de multe modele drăguțe încât nu știam pe care s-o mai aleg. De la 20 de modele pe care mi le doream, m-am decis la 6, iar asta doar pentru că am dorit să le ofer un cămin iubitor și o șansă să strălucească în pozele pe care le voi face în viitorul apropiat.

Fiecare pereche a fost atent aleasă și cu fiecare mi-am imaginat o poveste potrivită pentru imaginația mea debordantă.

Cu ceva timp în urmă, am avut o pereche asemănătoare de teniși, doar că aveau o talpă mai înaltă și erau incomozi la purtare. Pe cei nou achiziționați mi i-am ales în nuanța bleumarin, cu gândul că se vor potrivi perfect la ținute casual cu blugi sau all denim. Se pare că am avut dreptate.

Perechea aceasta absolut delicioasă mi-a captat din prima privirea, amintindu-mi de norișori albi și roz, ori poate de imagini cu vopsea întinsă pe pânză haotic și totuși atât de satisfăcător.

Cu ani în urmă, sub nicio formă nu m-ai fi prins purtând ceva roz. Acum se pare că am o slăbiciune pentru această nuanță copilărească, absolut delicioasă. Însă, ceea ce mi i-a vândut a fost pasărea multicoloră de pe limbă și lateral.

Se pare că deja am descoperit favorita, cu toate că mă topesc după toate.

O pereche simplă de balerini este tot ceea ce ai nevoie pentru zilele în care vrei să te simți confortabil chiar și într-o rochiță.

Pantofii roșii m-au cucerit de când i-am văzut prima dată. Mi-au transmis nostalgie, ducându-mă înapoi într-un timp în care viața era mai ușoară. În plus, par acea alegere isteață care îi dă personalitate și clasă oricărei ținute. Iar dacă nici asta nu merge, atunci poate ar trebui să mă gândesc la Scufița Roșie, Dorothy ori Alice.

Ultima dar nu cea din urmă perechea de pantofi magică. De ce magică? Pentru că arată mai bine în realitate decât în orice poză. E perechea aceea elegantă potrivită la orice, dar pe care o poți asorta și la o ținută pentru birou.

Tu ce experiențe ai avut cu pantofii?

Așa cum am spus, am creat un video, pe care îl găsiți aici.

VIDEO: Cum se încalcă legea de față cu Poliția

O serie de filmări din trafic, realizate în luna martie a acestui an, în Târgoviște, prezintă o situație ce pare a se desfășura zilnic, sub supravegherea agenților de la Poliția Locală de Circulație, în zona intersecției dintre străzile Magrini și Strada Tudor Vladimirescu.

Încă din luna decembrie 2017, circulația îngreunată le dă mari bătăi de cap participanților la trafic, din cauza unor lucrări efectuare la podul din zona menționată. Pentru a asigura buna desfășurare a circulației rutiere, în intersecție au fost plasați agenți ai Poliției Locale, dar autoritatea acestora pare a fi extrem de limitată.

Înregistrările video pe care le publicăm aici surprind situații în care șoferii grăbiți ocolesc ilegal prin stânga coloana formată în zona intersecției și le taie calea celor care așteaptă în rând, pe singura bandă disponibilă pentru această manevră.

Toate acestea se întâmplă sub „supravegherea” unor agenți de Poliție Locală de Circulație ce nu par să exercite niciun fel de autoritate, neintervenind în vreun fel în favoarea legii și făcându-ne să ne întrebăm: care este scopul lor?

În înregistrări se poate observa atât modul în care polițiștii observă și ignoră manevre ilegale, cât și încercările unor șoferi de a protesta împotriva haosului creat.

Șoferii se întreabă: dacă doar agenții de la Poliția Rutieră au legitimitatea să sancționeze corespunzător participanții la trafic, de ce aceștia nu se află acolo unde legile de circulație sunt încălcate în mod repetat, chiar sub ochii Poliției Locale?

Pe lângă cele relatate, din înregistrări reiese și faptul că în zonă nu se află vreo trecere de pietoni semnalizată, trecătorii fiind nevoiți să traverseze ilegal intersecția.

Moda – un moft. Gusturile nu se discută.

Ca orice femeie, admir ținutele delicate și delicioase pe care nu reziști să nu le iei acasă. Cel mai important dintre toate, mi se pare a fi gustul personal – care nu se poate discuta. Însă și gustul acesta se educă prin cunoaștere. Așadar, este nevoie de un pic de informare pentru a-ți forma o opinie cât de cât avizată, în domeniul modei.

Astăzi, vreau să vorbim despre moda plus-size. A fi supraponderal sau, cum îmi place uneori să zic (făcând haz de necaz, pentru că și eu mă aflu în aceeași situație), cu gabarit depășit, constituie, de cele mai multe ori, un mare dezavantaj. Nicicând nu reușești să îți găsești cu ușurință haine pe măsura ta, iar dacă ești ca mine, această „înaltă făptură” care cântărește cât doi oameni, cu siguranță îți este dificil, dacă nu imposibil, să găsești printre rafturile cu haine din marile lanțuri de magazine, ceva care să îți vină mănușă. De cele mai multe ori, te îmbraci ca un sac, fără formă, iar asortarea este ceva la care nici nu te mai poți gândi. Dacă ai și norocul să te afli între mărimi, așa cum sunt eu, atunci hainele sunt doar chestia aia care te acoperă și te ascund. Cu cât mai multe rânduri de haine, cu atât mai bine. Iarna, te simți cea mai fericită: porți șapte straturi pe sub care nici măcar nu te mai vezi.

Dragele mele, nu e cazul să vă mai ascundeți. Nu azi. Punerea la zid a celor care au o greutate în plus, peste cea considerată a fi normală, nu mai este, în zilele noastre, tolerat. Din postura mea, există două variante pentru noi, supraponderalele: fie ne acceptăm și ne iubim așa cum suntem (ceea ce am făcut în ultimii trei ani), ori slăbim – doar dacă asta este ceea ce ne dorim (așa cum fac eu acum, dar doar pentru că așa mi-am dorit). Trăim într-o lume unde posibilitățile sunt infinite, iar modelele plus-size au invadat podiumurile marilor designeri.

Ceea ce am învățat în ultimii ani, este că nu e neapărat nevoie să fii femeia-șnur, ca să fii bine îmbrăcată și stilată. Pentru un strop de inspirație, vă las poze.

Un nou început!

Știu că FemaleFeline a făcut o pauză lungă, dar, între timp, pisica a crescut. Ea a devenit felină și azi nu se mai ascunde sub pseudonime. Sunt Andreea Cârstea, scriitor, blogger, critic de film, creator video și, înainte de toate, creator de vise. Felina a devenit azi, în 2018, altceva. O formă a ei, ascunsă adânc în interior.

Pe viitor voi aborda subiecte diverse, pe teme diferite, din interesanta și fascinanta lume a Femeilor.

 

Cu drag, Andreea

Final fără motiv

Ce se întâmplă când o relație merge bine și apoi se încheie fără motiv? De fapt, nu există final care să nu aibă un strop de motivație la mijloc. În spatele unor cuvinte nespuse, există acel ceva care nu a funcționat în relație. Undeva, acolo în subconștient sau printre cuvinte, se află răspunsul. Poate că nu ai dat atenție, poate că ai vrut să nu vezi semnele, dar crede-mă, există un motiv.

Femeile sunt probabil cele mai pricepute în simularea relației care funcționează. Ce ne facem dacă întâlnim bărbatul care și el știe să simuleze? De ce nu este totul simplu încât să ni se spună că ceva nu este în regulă? Sunt întrebări fără răspuns sau poate că deja știi răspunsul, dar nu vrei să-l recunoști.

Ne lovim de situații și circumstanțe în care despărțirea este subită. Poate că tu, FEMEIE, alegi să spui stop. Motive se găsesc o mie, dar cred că ar trebui să îi dai indicii și bietului tău amorez care ține la tine, că ceva nu merge. Poate că nu mai vezi un viitor împreună sau poate că relația nu duce nicăieri, însă trebuie să știe și el. Poate că îți sclipesc ochișorii mai tare când vezi un alt bărbat, poate că altul știe să te facă să te simți împlinită și fericită, poate că celălalt știe să îți ofere ceea ce EL nu îți mai oferă de mult, dar măcar spune-i la timp.

Toate astea au un singur nume: COMUNICARE. Ca să te lămuresc, comunicarea este piatra de temelie a unei relații. Când nu există comunicare, nu există relație. VORBIȚI! Vorbiți despre orice. Alege să îi comunici gânduri, trăiri, sentimente. Prin comunicare te va cunoaște. Așa o să reușiți să vă cunoașteți. Poate că vă va plăcea sau nu ce veți descoperi, dar măcar așa puteți spune că știți lângă cine vă aflați pe acest drum. Încurajați-l să comunice, să-și exprime trăirile. Doar așa puteți să ajungeți să creați împreună o relație.

Relațiile se bazează pe prietenie și comunicare, însă dacă nu există respect reciproc, este o relație nulă. Învățați să mențineți standardul ridicat. Dacă vă doriți să fiți tratată cu respect și considerație, atunci oferiți același lucru în schimb.

Întorcându-ne la subiectul nostru, putem spune că bărbații sunt la fel ca femeile. Și ei se cramponează în relații fără viitor. De cele mai multe ori, caută un moment propice pentru a încheia relația. Și atunci așteaptă. Dacă îl cunoști suficient de bine, vei recunoaște semnele că ar dori să spună ceva.

Fiecare bărbat are anumite semne particulare care trădează că îl frământă ceva. Poate să își treacă mâna nervos prin păr, poate să își muște buzele sau să aibă un neastâmpăr atunci când vă vedeți. Îl poți vedea că se plimbă de pe un picior pe altul sau poate să își găsească de lucru cu bricheta sau orice altceva de prin preajmă. Toate astea se numesc devierea atenției. Practic tu, și ceea ce ai tu de spus, nu reprezintă un interes atât de mare pentru el. Însă toate astea nu constituie semne clare.

Cunoaște-l prin comunicare, studiază-i gesturile și analizează-l . Tu știi cel mai bine cum este el. Iar dacă este astfel, nu înseamnă neapărat că vrea să încheie relația. La fel de bine, poate ar vrea să spună ceva, dar nu știe cum. Poate că nu știe cum vei reacționa sau poate că nu știe să îi dea o formă care să nu te supere. Alege să-l întrebi ce are sau spune-i că îl cunoști suficient cât să știi că are ceva de spus. Provoacă-l la discuții sincere. E relativ simplu. Nu trebuie să te sperie finalul unei relații. Mai bine să știi adevărul. Oare nu ți-ai dori să fii tratată cu respectul cuvenit și să îți ofere sinceritate?

Cu toate acestea, multe femei ar prefera să trăiască în minciună, să se scalde în binecuvântata ignoranță. Poate că veți prefera să nu știți, să vă prefaceți în continuare că semnele nu sunt acolo și să trăiți în lumea voastră perfectă, având relația ideală.

În loc de încheiere, prefer să vă spun că nimeni nu decide în locul vostru, că sunteți  perfect capabile și libere să luați singure decizii. Eu mă simt datoare. Datoare să încerc. Prefer să comunic, să cunosc, să descopăr în fiecare zi ceva nou. Am decis să merg mai departe, spre mai bine și mai sus. Înapoi nu ne putem întoarce niciodată!

Dor de pastel

Tu programat, eu haotica. Tu linistit si calculat, eu zapacita si imprastiata. Ce pereche mai suntem si noi…

Stii, uneori e asa haos incat, din multitudinea de chestii care imi trec prin cap, tu nu stii ce imi doresc eu cu adevarat sau, sub ce forma…

E ciudat cum tu vrei lucruri putine si eu vreau multe sau, cum eu vreau decor, tu vrei practic si mereu ajungem la aceeasi concluzie: prea putin spatiu pentru multitudinea de bazaconii ce stau aruncate prin diverse colturi incat, nici macar posesorul nu le mai gaseste…

Dar te iubesc… asa tipicar si sigur pe tine, asa autoritar si fixist…asa cum esti…

Vrei sa stii mai precis ce vreau? Vrei sa faci lumina in miile de idei ce le vezi alergand prin mintea mea? E simplu, iubire… vreau o idee, un vis, un mic proiect, o tematica anume, de moment, care ma face ceea ce sunt eu si e atat de eu, asa cum ma vezi tu, pe mine…

Stiu ca e toamna si se poarta roscatul tomnatic sau ceai sau dovleac, dar eu mor de dor de pastel si macarons, de vintage si Paris…de feminin la superlativ si o ceasca mare de cafea…

De ce sunt bărbații de vină când înșală?

De ce femeile dau vina pe amante? Femeile, la rândul lor, sunt și ele vinovate pentru că s-au uitat pe sine. Într-o relație, nu te uiți pe tine pentru cel pe care îl ai alături.

Mult mai important e să existe o cale deschisă de comunicare și o înțelegere între cei doi pentru a-și putea rezolva orice problemă. Dar când închizi o ușă spre relația fericită, aceasta nu se va mai deschide vreodată.De ce femeile acuză bărbatul că este vinovat pentru infidelitate? Pentru că le este mai ușor să dea vina pe altul ceea ce amândoi au stricat. Unde nu mai e înțelegere, se strică totul.

Se năruie ca un castel de nisip ceea ce ați construit ca doi fraieri pe malul apei. Mai bine făceați o casă amărâtă, dar trainică, în câmp, decât să vă vedeți acum visurile spulberate.

Încrederea e cheia. Liantul este comunicarea și, fără comunicare, femeia și bărbatul devin doi indivizi care ascund lucruri, înșală, mint, trădează și în final se vor urî pentru ceea ce sunt.

Când mai vrei să îi rănești sentimentele, doar pentru că ai găsit o nouă parteneră de joacă, gândește-te dacă nu cumva, tu, ai încetat să mai comunici și să îți mai faci cunoscute dorințele și visurile.

Știu că e greu să ai încredere, dar trebuie întâi să crezi în tine și să vrei să comunici cu celălalt. În loc de reproșuri, spune ce te doare sau te nemulțumește.

Împreună puteți găsi o soluție, dar trebuie să și comunici!

Când tehnologia e mai importantă decât viața

Cafeaua de dimineață, binecuvântată licoare care te pune în mișcare în fiecare zi. Citesc feed-ul de știri și mă blochez la un articol. Îmi amintesc brusc că asta e trista realitate, că și eu cunosc oameni care nu știu să își delimiteze timpul personal de cel de lucru.

Suntem parte dintr-o lume dependentă de tehnologie, cu acces permanent la internet și nu mai știm când să spunem stop intruziunii tehnologice în desfășurarea normală a vieții noastre private.

Mă întristează și chiar mă enervează uneori să vad că oamenii nu se mai bucură de moment.

Recent am observat că, nici în sala de cinema oamenii nu se dezlipesc de tehnologie. Eu nu pot înțelege logica: dai bani pe bilete, stai la coadă pentru niște pop-corn și suc, care costă cât un bilet și apoi, în loc să te uiți la film, stai lipit de ecranul telefonului, că e cu siguranță mai interesant decât filmul.

Indiferent dacă nu iți poți departaja munca de timpul liber sau ești complet acaparat de social media, ar trebui să începi să trăiești de acum, spunând „nu” tehnologiei în timpul personal.

Din experiența mea, tehnologia poate să iți strice somnul, timpul, nervii și vacanțele.

De ce ai renunța să trăiești un moment frumos, doar ca să îl captezi într-o poza pe care o postezi imediat în social media sau doar pentru că ești prins în mailuri de serviciu sau cu telefoane?

Pune-ți o limită. Chiar ai nevoie de contact permanent cu tehnologia? Când ai luat ultima dată contact real cu natura sau ai interacționat cu oameni fără să te uiți în telefon?